2012 îi aduce din nou pe co-producătorii şi supervizorii de efecte vizuale Volker Engel şi Marc Weigert alături de Roland Emmerich şi viziunea sa specifică. Engel and Emmerich se cunosc din 1988, de la Stuttgart, unde Engel era student la cinematografie. Emmerich l-a angajat să lucreze la Moon 44, şi cei doi au colaborat din nou pentru filmele Universal Soldier, Godzilla şi Independence Day. Weigert şi Engel şi-au început parteneriatul o dată cu Independence Day.

Weigert menţionează, “Una dintre cele mai mari provocări a fost numărul mare de tipuri de dezastre care au loc în film: cutremure de pământ, falii care se deschid în pământ, mai multe oraşe distruse, inundaţii, erupţii vulcanice imense. Şi fiecare dintre acestea trebuie realizat în amănunt. A trebuit să facem cercetări şi să creăm prin propriile noastre puteri lucrurile care nu se mai făcuseră vreodată până atunci.”

Primul pas pentru Engel şi Weigert a fost să creeze ceea ce se numeşte pre-vizualizare, care este ceva asemănător cu un storyboard în mişcare. Weigert descrie pre-vizualizarea ca pe o “simplă reprezentare 3-D a întregii acţiuni”. De-a lungul a şase sau şapte luni, luăm fiecare secvenţă majoră din film şi o pre-vizualizăm.”

Pentru a ilustra cât de complicate sunt elementele efectelor vizuale, Weigert descrie secvenţa cutremurului din Los Angeles. “Totul a început cu întrebarea unde să filmăm secvenţa, aşa că am început să scormonim după o locaţie în Los Angeles. Apoi, după un timp, a devenit clar că nu puteam să filmăm asta oriunde, pentru că locul s-ar fi năruit. Totul trebuia să se mişte în secvenţa cutremurului: fiecare palmier, fiecare cutie poştală, fiecare maşină, fiecare clădire trebuia fie să se dezintegreze, fie să se prăbuşească. În cele din urmă, am decis să construim un imens ecran albastru. Am construit unul care are peste şase sute de picioare lungime şi patruzeci de picioare înălţime.”

Acest blue screen a fost plasat lângă platforma mobilă a lui Vezina. “Platforma mobilă pe care a proiectat-o Mike Vezina este un lucru genial, întrucât ea le permite actorilor să se simtă ca şi când ar avea loc un cutremur de 10,5 grade în realitate. Orice fac aceştia, indiferent ce rol joacă, totul pare a fi cât se poate de real. Orice ar fi plasat pe acea platformă s-ar zgâlţâi îngrozitor. Pe calculator, re-creăm exact acelaşi tip de mişcare, deoarece, acolo unde este folosit ecranul albastru, trebuie să continuăm mediul ambiant extinzându-l cu ajutorul animaţiei pe calculator, pentru a se potrivi cu cadrele pe care le tragem. Trebuie să urmărim mişcarea aparatului de filmat şi să urmărim mişcarea platformei care se zguduie total independent de orice altceva.”

“Tot ceea ce nu se afla pe platforma mobilă – a fost generat pe calculator. Am construit tot ceea ce mişca – tot ceea ce este în, pe, ori deasupra acelei străzi se află în calculator. Trebuia să i se dea culoarea şi textura corecte.”

În mod tradiţional, efectele vizuale incorporează cadre generale neutre care sunt mai târziu adăugate în cadrul compoziţiei, acolo unde s-a aflat ecranul albastru în timpul filmării pe viu. Totuşi, în 2012, mişcarea generală şi activitatea seismică din film nu ar permite cadre generale neutre tipice. “Acesta este Los Angeles,” afirmă Weigert. “Oamenii au fost acolo. Oamenii l-au văzut. Ei ştiu cum arată. În cazul în care ceva este incorect în ceea ce priveşte iluminatul, nuanţele, textura, ei vor observa imediat acest lucru şi filmul le-ar părea ca un joc video. Aceasta este o problemă cu care ne luptăm în permanenţă.”

După ce fiecare componentă este creată cu atenţie în calculator, ea trebuie distrusă cu exact aceeaşi atenţie. Weigert continuă, “O clădire trebuie să fie tăiată în milioane de bucăţele, pentru ca apoi să se poată face simularea în care clădirea urmează să se facă praf şi pulbere, odată cu începerea mişcării telurice. Şi facem acest lucru cu practic sute de clădiri care se află de-a lungul drumului şi cu mii de mici elemente care trebuie să se afle în peisaj şi trebuie să se mişte.”

Şi toate acestea doar pentru o singură secvenţă. “Este nevoie de un număr uriaş de oameni şi de resurse hardware şi software pentru a face un film ca acesta,” concluzionează Weigert. “Am avut zece - douăsprezece companii diferite care au muncit la acest lucru. Fiecare dintre companii a folosit între şaizeci şi o sută de oameni. Am avut, de asemenea, o unitate locală la Sony Pictures pentru a crea două dintre secvenţele majore. Global vorbind, am avut mai mult de o mie de oameni care au lucrat la efecte. Din punct de vedere al timpului, Volker şi cu mine suntem acolo practic chiar din primele minute. Doar cele două secvenţe pe care le realizăm în unitatea locală au peste o sută de terabiţi de memorie suplimentară, care stochează toate informaţiile pe care le generează fiecare cadru. Am avut unităţi de stocare de 250, instalate pentru aceste două secvenţe. Într-un film ca acesta, ai cu uşurinţă un petabit [un milion de giga] de informaţii.”